Postări

Când un pacient cu diabet ajunge la control și pleacă cu umilință

Imagine
 Ce trebuie să știe toți cei care intră în contact cu un pacient cu diabet. Diabetul zaharat de tip 2 nu este doar o boală a glicemiei. Este o stare permanentă de echilibru fragil între alimentație, medicație, stres și ritmul zilnic al organismului. Pentru mulți oameni din exterior, diabetul pare o problemă simplă: „ai grijă ce mănânci și iei pastile”. În realitate, viața unui pacient cu diabet este mult mai complexă. Organismul lui funcționează într-un echilibru delicat, care poate fi destabilizat de factori aparent minori: întârzierea unei mese, stresul, oboseala sau tensiunea emoțională. De aceea este important ca cei din jur — familie, prieteni, colegi sau personal medical — să înțeleagă câteva lucruri esențiale. 1. Diabetul este un echilibru fragil La o persoană sănătoasă, pancreasul reglează automat glicemia prin secreția de insulină. La un pacient cu diabet tip 2, acest mecanism nu mai funcționează corect. Echilibrul glicemiei depinde de: alimentație regulată medicație sau i...

O programare la medic și o lecție despre respectul față de pacienți

Imagine
 După o lună de așteptare, răspunsul medicului a fost: Dacă nu îți convine, pleacă. Scriu aceste rânduri după o experiență care m-a afectat nu doar emoțional, ci și fizic. Am făcut programare telefonică cu aproximativ o lună înainte pentru un control diabetologic, aveam bilet de trimitere pentru că am avut probleme de sănătate. Am fost programat pentru intervalul orar 9–10. M-am prezentat înainte de ora stabilită. Mi s-a spus că nu apar pe listă. S-a menționat că există mai multe caiete de programări. În timp ce așteptam clarificarea, au fost chemați alți pacienți înaintea mea, fără explicații, erau trecuți pe alt caiet. Programarea ar trebui să însemne un interval stabilit și respectat, nu o loterie între online, telefonic și confirmare la cabinet. Claritatea și transparența ar preveni multe tensiuni. Am cerut doar lămuriri și respectarea ordinii. Atunci a ieșit doamna doctor iritată profund și a strigat la mine în fața zecilor de pacienti: Aici eu fac programarile, am zeci de pac...

40 de ani pentru Simeria

Imagine
 40 de ani pentru Simeria De la televiziunea prin cablu la Biroul de Consultanță Rot Povestea lui Mircea Rot. Orașele mici nu își scriu istoria prin revoluții spectaculoase sau prin clădiri monumentale. Ele își scriu istoria prin oameni. Prin oameni care, într-un anumit moment, aleg să facă ceva mai mult decât li se cere. Prin oameni care încearcă să construiască ceva nou într-un loc unde, până atunci, nimeni nu încercase. Aceasta este povestea mea. O poveste începută într-un oraș mic numit Simeria. Capitolul I Copilăria și primele scântei M-am născut și am crescut în Simeria, într-o perioadă în care tehnologia era pentru mulți un mister. Erau anii ’60 și ’70, iar pentru un copil dintr-un oraș mic accesul la aparatură electronică era limitat. Dar curiozitatea nu avea limite. Pentru mine, fiecare aparat stricat era o comoară. Transformatoare aruncate, difuzoare vechi, baterii consumate – toate deveneau piese dintr-un univers care trebuia descifrat. În 1975, în clasa a V-a, pe o buca...

Telesim Media Simeria

Imagine
 TELESIM MEDIA SIMERIA Memoria orașului. Acest proiect își propune să documenteze istoria recentă a orașului Simeria, poveștile oamenilor care au construit comunitatea și transformările prin care a trecut orașul în ultimele decenii. Telesim Media continuă, într-o formă modernă, spiritul început în urmă cu peste 40 de ani, când primele antene și primele experimente tehnice au adus semnalul televiziunii în casele simerienilor. Aici vom publica: – fotografii și documente din istoria orașului – povești reale din comunitate; – materiale de documentare locală; Pentru ca memoria orașului să nu se piardă. — Mircea Cristian Rot #TeleSimmediaSimeria

Telesim Media

Imagine
 Nu sunt jurnalist de televiziune. Nu sunt influencer. Nu urmăresc senzaționalul. Sunt doar un om care crede că un oraș are o memorie și că acea memorie nu trebuie să se piardă. De aceea am început proiectul Telesim Media. Vreau să documentez lucrurile așa cum sunt ele: străzi, oameni, locuri, istorie, întâmplări și schimbările prin care trece orașul nostru. Uneori sunt povești frumoase. Alteori sunt realități care trebuie văzute și înțelese. Pentru că un oraș nu este doar administrație sau statistici. Un oraș este viața oamenilor care trăiesc în el. Iar dacă nu păstrăm aceste lucruri, ele dispar. 📷 Documentare 🎥 Imagini reale 📚 Istorie locală Telesim Media 📍 Simeria – Hunedoara Mircea Cristian Rot

Înainte de Telesim

Imagine
 Capitolul 0 – Înainte de Telesim Cum a început povestea semnalului în Simeria. Când spun astăzi „40 de ani pentru Simeria”, nu este o formulă simbolică sau o expresie de marketing. Este timpul real în care viața mea a fost legată de un singur lucru: semnalul. Semnalul radio. Semnalul televiziunii. Semnalul care aducea lumea mai aproape de un oraș mic din Transilvania. Această poveste nu începe cu Telesim și nici cu televiziunea prin cablu. Începe cu mult mai devreme. Începe cu pasiunea pentru electronică și cu dorința de a înțelege cum circulă semnalele invizibile prin aer. Armata – electronistul unității După perioada de radioamatorism și primele experiențe tehnice, am ajuns să îmi continui activitatea și în timpul serviciului militar. În armată am fost electronistul unității, cu gradul de sergent. Responsabilitatea mea era întreținerea și reglarea echipamentelor electronice, iar una dintre preocupări era și recepția semnalelor de televiziune. În acea perioadă lucrurile nu erau s...

Ultimele raze peste orașul Simeria. Undeva, într-un bloc fără lege.

Imagine
  Undeva. Ultimele raze peste oraș. Aceasta este o poveste, scrisă de Rot Mircea, iar orice asemănare cu realitatea poate fi întâmplătoare. Capitolul I. Undeva, într-un bloc fără lege. Undeva, într-un orășel feroviar, cândva liniștit, există un bloc vechi cu pereți care au auzit de toate: promisiuni, certuri, șoapte și minciuni. Acolo, legea nu este dorită. Nu pentru că oamenii n-ar vrea ordine, ci pentru că unii — mai „sus” — trăiesc bine în haos. În acel bloc, un administrator a încercat să aducă normalitatea. A deschis registre, a ordonat actele, a pus la plată spațiile comerciale și pe cei care de ani de zile trăiau pe spinarea celorlalți. Dar într-un oraș unde legea e opțională, corectitudinea devine o vină. A început un joc murdar. Câțiva proprietari, prieteni cu funcționari de la Primărie și de la Direcția de Asistență Socială, au primit „sugestii”. Să-l schimbe. Să-l vorbească de rău. Să se adune „la o ședință” care nu a fost nici legală, nici statutară. Să semneze hârtii s...