Înainte de Telesim

 Capitolul 0 – Înainte de Telesim

Cum a început povestea semnalului în Simeria.

Când spun astăzi „40 de ani pentru Simeria”, nu este o formulă simbolică sau o expresie de marketing.

Este timpul real în care viața mea a fost legată de un singur lucru: semnalul.

Semnalul radio.

Semnalul televiziunii.

Semnalul care aducea lumea mai aproape de un oraș mic din Transilvania.

Această poveste nu începe cu Telesim și nici cu televiziunea prin cablu.

Începe cu mult mai devreme.

Începe cu pasiunea pentru electronică și cu dorința de a înțelege cum circulă semnalele invizibile prin aer.

Armata – electronistul unității

După perioada de radioamatorism și primele experiențe tehnice, am ajuns să îmi continui activitatea și în timpul serviciului militar.

În armată am fost electronistul unității, cu gradul de sergent.

Responsabilitatea mea era întreținerea și reglarea echipamentelor electronice, iar una dintre preocupări era și recepția semnalelor de televiziune.

În acea perioadă lucrurile nu erau simple.

Televiziunea română transmitea puține ore.

Semnalul era instabil.

Iar accesul la posturi străine era aproape inexistent.

Tocmai de aceea, instalarea antenelor devenea un exercițiu tehnic interesant.

Am instalat antene pentru recepția canalelor 2 și 4, iar uneori experimentam recepția unor posturi care apăreau doar din reflexii sporadice ale propagării radio.

Pentru un electronist pasionat, fiecare astfel de recepție era o mică victorie.

Să prinzi un semnal slab, venit de la sute de kilometri distanță, și să îl transformi într-o imagine stabilă pe un ecran era o adevărată satisfacție tehnică.

Întoarcerea la Simeria

După terminarea armatei, m-am întors în Simeria și mi-am reluat activitatea în cadrul Laboratorului de Radiocomunicații CFR Simeria.

Acolo am continuat să experimentez.

Antene de recepție.

Amplificatoare.

Testarea diferitelor tipuri de echipamente pentru semnale FIF și UIF (VHF – UHF).

În acea perioadă, televiziunea devenea pentru mulți oameni o formă de evadare din realitatea cotidiană.

Dar semnalul era slab.

Iar dorința de a vedea programe din afara țării era tot mai mare.

Antenele „de sârbi” și „de bulgari”

Din anul 1986, am început să construiesc pentru locuitorii orașului antene și amplificatoare de recepție.

Era perioada în care în Simeria apăruseră primele încercări serioase de a capta televiziunea din țările vecine.

Oamenii le numeau simplu:

„antene de sârbi”

sau

„antene de bulgari”.

În realitate, erau antene complexe de tip Yagi, cu multe elemente, montate pe blocuri sau pe case mai înalte pentru a capta semnalul venit de la distanță.

Uneori imaginea era slabă.

Alteori dispărea complet.

Pentru stabilizarea semnalului se foloseau amplificatoare de antenă construite artizanal, realizate de mine sau alți pasionați.

Aceste amplificatoare puteau oferi un câștig de aproximativ 30 de decibeli, suficient pentru a transforma un semnal aproape invizibil într-o imagine acceptabilă pe ecran.

Dar mai exista o problemă.

Sunetul.

„Trasul în bandă”

Posturile de televiziune din Iugoslavia sau Bulgaria foloseau adesea standarde de sunet diferite față de cel românesc.

De multe ori imaginea apărea pe ecran, dar televizorul rămânea mut.

Pentru a rezolva această problemă, televizoarele erau modificate, le montam în interiorul aparatului un mic modul electronic care permitea adaptarea frecvenței audio.

Operațiunea era cunoscută popular sub numele de „tras în bandă”.

Era o muncă delicată.

Dar când imaginea apărea clar și sunetul se auzea corect, satisfacția era mare.

Televiziunea – fereastra către lume.

Pentru românii din acea perioadă, televiziunea vecinilor a avut o importanță culturală enormă.

Prin posturile sârbești sau bulgărești, oamenii descopereau:

muzică occidentală,

sport internațional,

filme diferite de cele difuzate în România, emisiuni de divertisment necunoscute până atunci.

Pentru mulți români, aceste programe au reprezentat o breșă în cortina de fier.

A fost o formă spontană de învățare, născută din curiozitate și din dorința de a înțelege lumea de dincolo de granițe.

Punctul de plecare.

Toate aceste experiențe — antene, amplificatoare, experimente tehnice și dorința oamenilor de a avea acces la televiziune — au creat baza pentru ceea ce avea să urmeze.

Din aceste încercări s-a născut ideea unei rețele organizate.

Ideea că semnalul ar putea fi distribuit mai eficient.

Ideea că orașul ar putea avea acces la mai multe programe.

Ideea că tehnologia ar putea conecta o comunitate.

Acesta a fost punctul meu de plecare pentru Telesim.

De aceea spun astăzi că această poveste are peste 40 de ani.

Pentru că nu începe cu o firmă.

Nu începe cu o autorizație.

Începe cu un electronist care încerca să prindă un semnal slab pe cerul de deasupra Simeriei.

Iar de acolo, povestea merge mai departe. Mircea Rot.

#Telesimmediasimeria