40 de ani pentru Simeria

 40 de ani pentru Simeria

De la televiziunea prin cablu la Biroul de Consultanță Rot

Povestea lui Mircea Rot.

Orașele mici nu își scriu istoria prin revoluții spectaculoase sau prin clădiri monumentale.

Ele își scriu istoria prin oameni.

Prin oameni care, într-un anumit moment, aleg să facă ceva mai mult decât li se cere.

Prin oameni care încearcă să construiască ceva nou într-un loc unde, până atunci, nimeni nu încercase.

Aceasta este povestea mea.

O poveste începută într-un oraș mic numit Simeria.

Capitolul I

Copilăria și primele scântei

M-am născut și am crescut în Simeria, într-o perioadă în care tehnologia era pentru mulți un mister. Erau anii ’60 și ’70, iar pentru un copil dintr-un oraș mic accesul la aparatură electronică era limitat.

Dar curiozitatea nu avea limite.

Pentru mine, fiecare aparat stricat era o comoară. Transformatoare aruncate, difuzoare vechi, baterii consumate – toate deveneau piese dintr-un univers care trebuia descifrat.

În 1975, în clasa a V-a, pe o bucată de carton folosită drept circuit improvizat, am construit primul meu montaj: un semnalizator pentru bicicletă.

Nu era perfect.

Dar era al meu.

Din acel moment, viața mea a avut o direcție clară.

Revistele Tehnium, schemele desenate cu creionul, rezistențele și tranzistorii au devenit universul meu.

Capitolul II

Radioamatorul YO2-1767

Pasiunea pentru radio m-a dus la Radioclubul din Deva.

Acolo am urmat cursul de radioamator și în anul 1980 am primit indicativul:

YO2-1767

Pentru generațiile de astăzi poate pare ceva banal.

Dar pentru noi era o adevărată fereastră către lume.

Stăteam nopțile cu căștile pe urechi, ascultând semnale din alte țări și descifrând codul Morse. Confirmările veneau prin poștă, sub forma cărților QSL.

Era forma noastră de comunicare globală înaintea internetului.

În 1981 am început activitatea în cadrul Laboratorului Radio CFR Simeria, unde am lucrat în domeniul radiocomunicațiilor.

În paralel am început să repar televizoare pentru oamenii din oraș.

Instalam antene FIF-UIF, modificam norma de sunet a televizoarelor și reușeam să recepționez programe din Iugoslavia și Bulgaria.

Pentru acea vreme era ceva extraordinar.

Capitolul III

Anii lipsurilor

Anii ’80 au fost ani ai restricțiilor.

Televiziunea română transmitea foarte puțin. Uneori doar două ore pe zi.

Dar tocmai lipsa a aprins ambiția.

În 1988, împreună cu câțiva prieteni pasionați – Victor Burlacu (Viki), Nelu Săliștean, Pălaceanu – am ridicat primele antene parabolice din Simeria.

Pentru un oraș mic era ceva spectaculos.

Când a apărut prima imagine de pe satelit…

…a fost un moment pe care nu îl voi uita niciodată.

Sky.

RTL.

SAT.

Filme.

Sport.

Muzică.

Nu montam doar cabluri.

Deschideam ferestre către lume.

Capitolul IV

Rețeaua care a crescut

Rețeaua a crescut încet.

De la un canal am ajuns la patru canale.

Totul era construit manual:

modulatoare realizate în atelier

distribuitoare improvizate

decodoare pentru FilmNet construite de mine

kilometri de cablu instalați prin oraș

Dar odată cu rețeaua a apărut și un fenomen curios al vremii: „vânătoarea de semnal”.

Amplificatoarele transmiteau puternic.

Unii aruncau lițe peste cablu pentru a fura semnalul.

Alții montau dipoluri uriașe pe balcoane.

Orașul devenise o adevărată pădure de antene.

Telefonul fix suna fără oprire:

— „Nu merge canalul.”

— „Face purici.”

— „S-a întrerupt semnalul.”

Luam geanta de scule și aparatul de măsură și plecam.

Când imaginea revenea clară pe ecran, bucuria oamenilor era cea mai mare recompensă.

Copiii îmi spuneau:

„Nenea cu televizorul.”

Capitolul V

Miliția și paradoxul vremurilor

Înainte de 1990 lucrurile nu erau simple.

La un moment dat am fost atenționați de Miliție să nu transmitem știri.

Era o perioadă în care informația din exterior era privită cu prudență.

Dar îmi amintesc o discuție care spune mult despre acele vremuri.

Comandantul de atunci mi-a spus:

„Mircea, și noi vrem să vedem programe.”

Și astfel am instalat cablu și la Miliția Simeria.

Pentru că dincolo de uniformă erau tot oameni.

Capitolul VI

Spitalul CFR

La rugămintea directorului și a doctorilor de atunci am instalat antene și în podul Spitalului CFR Simeria.

Nu era o lucrare comercială.

Era o nevoie.

Pacienții aveau televizoare în saloane și voiau să vadă programele.

Am urcat în pod și am instalat antenele.

Când imaginea a apărut pe ecrane, reacția pacienților a spus totul.

Alte vremuri.

Alți oameni.

Alți directori de spital.

Oameni omenoși și respectuoși.

Capitolul VII

Nașterea TELESIM

După Revoluție, statul român a permis activitatea economică independentă prin Decret-Lege nr. 54/1990.

La 2 aprilie 1990, Primăria județului Hunedoara mi-a emis:

Autorizația nr. 57 / 1990

pe numele:

ROT MIRCEA CRISTIAN

pentru activitatea de:

atelier, depanare și construcții montaje electronice.

Ulterior, prin acordul Agenției Naționale pentru Privatizare, a fost aprobată organizarea activității economice independente sub denumirea:

TELESIM

Activitatea includea:

înregistrări audio-video

transmitere filme și muzică

servicii electronice

instalații TV și telecomunicații

În 1991, activitatea a fost înregistrată oficial la Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Capitolul VIII

Videoteca și Electrounivers

În anii ’90 am deschis videoteca la intrarea Cinematografului Simeria.

Pentru copiii acelor ani a fost o mică revoluție.

Desene animate.

Filme occidentale.

O lume nouă.

Ulterior am deschis depozitul și magazinul Electrounivers, unde am colaborat cu firme precum:

IPEE Electroargeș

Electromureș

Tehnoton Iași

Am vândut electrocasnice și am oferit service.

Am creat locuri de muncă pentru tineri.

Capitolul IX

Implicarea și prețul ei

Implicarea nu înseamnă program de lucru.

Înseamnă responsabilitate.

Nopți pe blocuri.

Intervenții în frig.

Concedii sacrificate.

Sănătatea se consumă în timp.

Dar atunci simțeam că ceea ce fac contează.

Capitolul X

Drumul către Agenția Rot

După criza economică din 2008, activitatea mea s-a reconfigurat.

Am studiat domeniul economic, ingineria și managementul, evaluarea proprietăților și analiza pieței.

Așa a apărut:

Biroul de Consultanță ROT

Un concept construit pe experiență practică.

Electronica m-a învățat precizia.

Radioamatorismul – răbdarea.

Antreprenoriatul – curajul.

Un regret

Am un singur regret.

Boala te macină.

Iar când ajungi și tu la medic, uneori nu găsești respectul pe care l-ai oferit toată viața oamenilor.

Nu ceri privilegii.

Ceri doar corectitudine.

Poate unii tineri nu au învățat încă ce înseamnă respectul.

Este păcat.

Dar eu rămân același om.

Cu conștiința curată.

Concluzie

Au trecut peste 40 de ani de muncă.

Am fost:

radioamator

electronist

pionier al televiziunii prin cablu

antreprenor

consultant

Dar mai presus de toate…

am fost parte din viața orașului Simeria.

Mircea Rot 

#TelesimmediaSimeria